Viaţa bună

“Baciul m’a ospatat cum se cuvine si vorbea trebaluind prin ceair si nu statea o clipa locului, strecurind casul, fierbind zerul, incercind sa dreaga săcoteile rupte si bombanindu-si fata ca n’a avut grija de ele.

- Ciobania e meserie grea, parinte, zicea el, nu cum spun unii ca noi nu facem altceva decit sa cintam din fluier si sa numaram stelele. Pe mine m’a facut mama la stina si am crescut intre oi, si tot la oi am imbatrinit si n’am avut o zi de odihna si socoteam fătatul țurcanelor pina’n vremea de a-mi zice rugaciunile si uite-asa am tinut ce se vede [...] eu intr’o parte, la stina, muierea acasa, cu ale ei, cu torsul si țesutul, ca si ea venea la mine tot pe fuga si nici n’o vedeam bine si o rezemam, asa, de cite un fag, si uite-asa ne-am facut copiii, ca n’am avut timp.” (Valeriu Anania, Memorii, Polirom, 2008, p. 87)