Change agent

"Poate deosebirea dintre cei doi fraţi ar putea fi redată în modul cel mai convingător astfel: dacă Aron ar fi dat peste un muşuroi de furnici într-un luminiş, s-ar fi întins pe burtă şi ar fi privit viaţa complicată a furnicilor - ar fi văzut cum unele cară hrană pe drumurile furniceşti şi altele duc ouăle albe. Ar fi observat cum doi membri ai muşuroiului, când se întâlnesc, îşi unesc antenele şi discută. Ar fi stat ore întregi absorbit de furnicarul pământului. În schimb Cal, dacă ar fi dat peste acelaşi muşuroi, l-ar fi distrus cu picioarele şi ar fi privit la furnicile înnebunite de dezastru. Aron era mulţumit să fie o parte a lumii sale, dar Cal trebuia să o schimbe. "

John Steinbeck - La răsărit de Eden

Despre cum

"Arta adevărată nu stă în frumuseţea picturii, ci în acţiunea de a picta, în mişcarea dramatică şi dinamică ce trece de la un efort la altul. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul gândului. Personal, mă interesează mai mult mişcarea sa decât el însuşi."
Pablo Picasso

Trip - The Movie

site oficial

E un film mostruos, prin ambiţia lui de a spune tot ce e de spus într-o singură răsuflare.
Un film care nu are răbdare, nu are grijă.
Un film despre Constanţa, despre România, despre o generaţie care nu are cui să-i spună ce.
Pentru mine, e filmul care, fără nici un fel de bullshit, se apropie cel mai mult de a-mi povesti viaţa.

TRIP - lansare Bucureşti

Despre orgoliu

"Acelor lucruri pe care omul superior le va înţelege probabil cu multă dificultate le aparţine vanitatea: el va fi chiar tentat să o nege acolo unde alţii, o altă categorie umană o va prinde cu ambele mâini. Problema lui este să-şi reprezinte fiinţe care încearcă să producă o bună părere despre sine pe care ei înşişi nu o au - şi, deci, nici n-o merită - şi care, apoi, încep ei înşişi să creadă în ea."

Fr. Nietzsche

"Dacă opunem , într-o - poate prea simplă - operaţie, vanitatea - orgoliului, acesta din urmă ca o facultate, ca o virtute care te ajută să-ţi asumi sarcini mari, disproporţionate pentru un observator neutru, observăm imediat că acesta, orgoliul, se sprijină în întregime pe forţe proprii, aproape în indiferenţă faţă de normele opiniei publice. Şi dacă vanitatea se reazemă pe o slabă evaluare de sine, pe nesiguranţă de sine, orgoliul, din contră, se va baza tocmai pe puterile proprii, în luptă, adesea, cu ale altora. Pe scurt: vanitatea va genera nesiguranţă şi megalomanie, agresivitate când e contrazisă de bunul simţ - orgoliul poate sta la baza unor creaţii ample, de înaltă valoare, dar şi ca o sursă a nefericirii personale pe care o încearcă, de obicei, cei care construiesc fără ca să ţină seama totdeauna de bunul simţ, de opinia curentă sau de o anumită tiranie a valorilor acceptate, azi, numită şi political correctness. Orgoliosul - un singuratec, vanitosul - un om al mulţimii, al aglomerărilor umane, gălăgioase şi schimbătoare."

N. Breban - Fr. Nietzsche. Maxime comentate

____________________

Căutând forţe care să mă zdruncine.

 

Despre creaţie

"De ce n-ar fi lumea, care ne interesează - o ficţiune?" Fr. Nietzsche

"Să ordonăm, să figurăm lumea în funcţie de simţul nostru intern (timpul), de cel extern (spaţiul), de cauzalitate, materie, etc., de fapt s-o inventăm, s-o scoatem din neant."

"Şi omul, individul comun devine supraom prin această luciditate a creatorului, prin această responsabilitate minut de minut, de a crea şi a suporta creaţia. De aici nu este decât un pas, la Nietzsche, la amor fati, la crearea destinului. O opoziţie clară la fatalismul grec, la supunerea faţă de Moira, faţă de zei, faţă de Parce. "

N. Breban - Fr. Nietzche. Maxime comentate