Omul face locul

Un călător trecând pe lângă un mare oraş l-a întrebat pe bătrânul ce stătea pe marginea drumului:

"Cum sunt oamenii din acest oraş?"
"Cum sunt cei din locul în care vii?" l-a întrebat bărbatul.
"Îngrozitori," i-a răspuns călătorul. "Răi, nevrednici şi detestabili din toate punctele de vedere."
"Aha," spuse bătrânul, "aşa ţi se vor părea şi cei din acest oraş."

De-abia plecă primul călător când un al doilea se opri lângă bătrân, interogându-l cu privire la oamenii din oraşul ce se vedea în zare. Bătrânul îl întreabă şi pe acest călător despre oamenii din locurile de unde venea.

"Sunt nişte oameni buni: cinstiţi, muncitori şi foarte generoşi," i-a spus călătorul. "Mi-a părut sincer rău că am plecat."
Bătrânul i-a răspuns:
"Exact aşa îi vei vedea şi pe oamenii de aici."

John C. Maxwell - Câştigă cu oamenii

Change agent

"Poate deosebirea dintre cei doi fraţi ar putea fi redată în modul cel mai convingător astfel: dacă Aron ar fi dat peste un muşuroi de furnici într-un luminiş, s-ar fi întins pe burtă şi ar fi privit viaţa complicată a furnicilor - ar fi văzut cum unele cară hrană pe drumurile furniceşti şi altele duc ouăle albe. Ar fi observat cum doi membri ai muşuroiului, când se întâlnesc, îşi unesc antenele şi discută. Ar fi stat ore întregi absorbit de furnicarul pământului. În schimb Cal, dacă ar fi dat peste acelaşi muşuroi, l-ar fi distrus cu picioarele şi ar fi privit la furnicile înnebunite de dezastru. Aron era mulţumit să fie o parte a lumii sale, dar Cal trebuia să o schimbe. "

John Steinbeck - La răsărit de Eden

Zen şi libertatea

"Să depăşeşti limitele propriilor conflicte, să te simţi unul cu ceilalţi, să te conduci în mod natural, asta e viaţa liberă. Adevărata libertate este interioară. Înseamnă încredere în tine însuţi. În acest fel, e posibil să te supui regulilor exterioare şi să rămâi liber în interior."
Ce este Zen? - Dokusho Villalba

Dionysos

"Cultul aceste divinităţi trace era în toate privinţele în totală contradicţie cu ceea ce ştim de la Homer că a putut fi cultul divin grec. Foarte apropiat de cultul pe care frigienii - un popor aproape identic cu tracii - îl consacrau mamei sale Cibele, el avea un caracter absolut orgiastic. Ceremoniile se desfăşurau pe înălţimile munţilor, în întunericul nopţii, la lumina tremurândă a faclelor aprinse. Răsuna o muzică zgomotoasă, sunetul asurzitor al talangelor de aramă, bubuitul surd al marilor cimbale, şi, amestecate cu ele "acordurile înnebunitoare ale flautelor prelungi, pentru întâia oraă trezite la viaţă de auleţii frigieni. Stârnită de acestă muzică sălbatică, mulţimea participanţilor la serbări dansează urlând frenetic. Ce se auzea nu era cântec; vârtejul dansului tăia respiraţia pentru aşa ceva. Căci nu era vorba de pasul de dans măsurat în care se mişscau, cântând peanul, grecii lui Homer. Mulţimea exaltată se învârtea într-o horă sălbatică, ameţitoare, dezlănţuită, pe coastele muntelui. Femeile mai ales dansau în aceste hore ameţitoare până la epuizarea totală; îmbrăcămintea lor era ciudată: purtau bassari, după câte se pare veşminte lungi, fluturânde, făcute din blănuri de vulpe, iar peste ele piei de căprioară şi, pe cap, coarne. Părul le fâlfâia învolburat sălbatic, în mâini ţineau şerpi, animale sacre pentru Sabazios, agitau pumnale sau tyrisuri, ale căror vârfuri de lance erau ascunse sub iederă. Dezlănţuite, ajungând la paroxismul exaltării, ele se aruncau cuprinse de un "delir sacru" asupra animalelor alese pentru sacrificiu, le înşfăcau şi le sfâşiau, smulgând apoi cu dinţii carnea sângerândă şi înghiţind-o crudă."

Erwin Rhode - Psyche

Despre orgoliu

"Acelor lucruri pe care omul superior le va înţelege probabil cu multă dificultate le aparţine vanitatea: el va fi chiar tentat să o nege acolo unde alţii, o altă categorie umană o va prinde cu ambele mâini. Problema lui este să-şi reprezinte fiinţe care încearcă să producă o bună părere despre sine pe care ei înşişi nu o au - şi, deci, nici n-o merită - şi care, apoi, încep ei înşişi să creadă în ea."

Fr. Nietzsche

"Dacă opunem , într-o - poate prea simplă - operaţie, vanitatea - orgoliului, acesta din urmă ca o facultate, ca o virtute care te ajută să-ţi asumi sarcini mari, disproporţionate pentru un observator neutru, observăm imediat că acesta, orgoliul, se sprijină în întregime pe forţe proprii, aproape în indiferenţă faţă de normele opiniei publice. Şi dacă vanitatea se reazemă pe o slabă evaluare de sine, pe nesiguranţă de sine, orgoliul, din contră, se va baza tocmai pe puterile proprii, în luptă, adesea, cu ale altora. Pe scurt: vanitatea va genera nesiguranţă şi megalomanie, agresivitate când e contrazisă de bunul simţ - orgoliul poate sta la baza unor creaţii ample, de înaltă valoare, dar şi ca o sursă a nefericirii personale pe care o încearcă, de obicei, cei care construiesc fără ca să ţină seama totdeauna de bunul simţ, de opinia curentă sau de o anumită tiranie a valorilor acceptate, azi, numită şi political correctness. Orgoliosul - un singuratec, vanitosul - un om al mulţimii, al aglomerărilor umane, gălăgioase şi schimbătoare."

N. Breban - Fr. Nietzsche. Maxime comentate

____________________

Căutând forţe care să mă zdruncine.

 

Despre creaţie

"De ce n-ar fi lumea, care ne interesează - o ficţiune?" Fr. Nietzsche

"Să ordonăm, să figurăm lumea în funcţie de simţul nostru intern (timpul), de cel extern (spaţiul), de cauzalitate, materie, etc., de fapt s-o inventăm, s-o scoatem din neant."

"Şi omul, individul comun devine supraom prin această luciditate a creatorului, prin această responsabilitate minut de minut, de a crea şi a suporta creaţia. De aici nu este decât un pas, la Nietzsche, la amor fati, la crearea destinului. O opoziţie clară la fatalismul grec, la supunerea faţă de Moira, faţă de zei, faţă de Parce. "

N. Breban - Fr. Nietzche. Maxime comentate 

Ghost Dog - The Way of the Samurai

" In the words of the ancients, one should make his decision within the space of seven breaths. It is a matter of being determined and having the spirit to break through to the other side."